- Editorial
- Mark Waddington – noul nostru CEO
- Problemele de s?n?tate ale copiilor mici scad în mediu familial
- Presta?iile sociale ?i încurajarea angaj?rilor
- Asisten?ii persoanelor cu dizabilit??i nu sunt pl?ti?i
- Comanda?i felicit?ri de Cr?ciun: http://www.felicitaridininima.ro
- România devine o ?ar? f?r? copii
- Dac? nu noi, atunci cine?
- Revista presei
- Nout??i
- La Baia Mare se deruleaz? “Shadowing HHC” – un program de training pentru asisten?ii sociali din ?apte jude?e
- HHC România le sus?ine pe Ioana, Maria ?i Ana s?-?i continue ?coala
- Vizit? de documentare în jude?ul Bac?u
- HHC România este o poveste de succes. A spus-o Cristina ?opescu pe scen? la Gala Premiilor Particip?rii Publice.
- Preg?tiri de cas? nou?
- Avem voluntari? Avem, s? tr?i?i! Interna?ionali!
- Pove?ti de succes
- Oare de ce vrea Drago? s? fie ?ofer pe ambulan???
- Fr?mânt?rile unui psiholog de copii
- Abonare
- Implic?-te! Fii voluntarul nostru!
- Contact ?i Info
Introducere
De 12 ani închidem institu?ii de tip mamut din sistemul de protec?ie a copilului din România ?i oferim fiec?rui copil o via?? de familie. Sintetizat în cifre, HHC România înseamn?: 44 de institu?ii de tip vechi închise ?i 3 în curs de închidere, 4.360 de copii salva?i de la institu?ionalizare, 6.615 de copii r?ma?i în familie datorit? programelor noastre de preven?ie*. ?i num?rul lor cre?te chiar în acest moment…
*Date valabile la sfâr?itul lunii septembrie 2011.
Revista presei HHC România
Avem un nou Chief Executive Officer în Marea Britanie. Cu cât vom tolera înc? institu?iile, cu atât vom avea copii mai bolnavi. Asistarea social? necondi?ionat? na?te mon?tri. România, o ?ar? b?trân? f?r? copii. Asisten?ii persoanelor cu dizabilit??i nu sunt pl?ti?i. 100.000 de felicit?ri vor ajuta 400 de copii s? r?mân? acas? de Cr?ciun. Dac? nu noi, atunci cine? Dac? nu acum, atunci, când? Jurnal de formare profesional? în rândul asisten?ilor sociali. În excursie cu presa la Bac?u. Timp de 12 ani am tr?it în t?cere o poveste de succes. Preg?tiri de cas? nou?. Oare de ce vrea Drago? s? fie ?ofer de ambulan???
EDITORIALE
Mark Waddington – noul nostru CEO
Mark Waddington a fost numit Chief Executive Officer al Hope and Homes for Children. La sfâr?itul lunii octombrie a vizitat HHC România, al?turi de Dr. Delia Pop, Director de Programe. Am avut discu?ii cu toat? echipa, am v?zut împreun? câteva din familiile cu care lucr?m, astfel încât copiii s? r?mân? acas?. Am v?zut ?i un copil plasat în asisten?? maternal?, Radu, care provine din C?minul Spital din Sighetu Marma?iei. Dac? b?iatul nu ar fi fost plasat într-o familie, ar fi r?mas în institu?ie, unde era considerat ”irecuperabil”. Noi am conversat cu un tân?r iste?, p?trunz?tor, bine crescut ?i cu mult bun sim?. Iubirea de care are parte în familie se simte pregnant ?i felul în care s-a dezvoltat Radu. Dac? îl vezi, dac? vorbe?ti cu el, nici nu-?i trece prin cap c?, odat?, demult, a fost etichetat ”handicapat” ?i ”irecuperabil” de un sistem care refuza s? vad? poten?ialul în copii, de un sistem care refuza s? în?eleag? importan?a afec?iunii, a ata?amentului, în cre?terea copiilor.
Am vizitat case de tip familial, unde al?i copii din institu?ii pentru cei cu dizabilit??i duc o via?? infinit mai bun? ?i cresc înconjura?i de aten?ia unor oameni cu suflet. Am intrat în gospod?riile unor familii care s-au reunit cu copiii lor prin interven?ia organiza?iei noastre ?i am v?zut înc? o dat? ce co?mar e pentru orice copil s? fie rupt din sânul familiei sale, dar ?i ce bucurie imens? e s?-i po?i readuce împreun?.
Una peste alta, dincolo de pl?cerea conversa?iilor pe care le-am avut cu Mark Waddington, cred c?, dac? ar fi s?-mi aduc aminte de ceva anume, atunci îl v?d pe Radu, copilul care, f?r? interven?ia noastr?, ar fi r?mas un ”irecuperabil”. ?i sunt mii de astfel de copii în via?a c?rora am f?cut diferen?a dintre via?? ?i moarte, dintre adaptare ?i inadaptare, dintre familie ?i institu?ie.
Dac? e ceva ce Hope and Homes for Children ofer? copiilor pentru care exist?, atunci acel ”ceva” e sentimentul de apartenen?? la o familie ?i, mai ales, sentimentul de a fi iubit. Iubirea ”recupereaz?” orice copil.
Problemele de s?n?tate ale copiilor mici scad în mediu familial
Din experien?a ultimilor 12 ani în proiecte de închideri de institu?ii, am înv??at c? dragostea familiei duce la o stare de s?n?tate bun? a copiilor. Atunci când stau în institu?ii, sufer? de singur?tate, de?i sunt înconjura?i de atâtea alte suflete: fiecare e singur în felul s?u, pentru c? lipse?te spiritul de familie. Institu?iile încearc? s? completeze lipsa aceasta cronic? printr-un num?r mare de asistente medicale, de medici, de medicamente. Dar sedarea cu medicamente ?i halatele albe nu ?in loc de iubirea familiei.
?i în cazul copiilor cu nevoi speciale, atunci când ajung în mediu familial din cel institu?ional, cap?t? o stare de s?n?tate mult îmbun?t??it?. Subit, nu se mai r?cesc, nu mai au intoxica?ii, nu mai somatizeaz? st?rile de anxietate specifice mediului institu?ional. C?ldura familial? ?i mediul umanizat, afectiv, dau copiilor o stare general? pozitiv?, s?n?toas?.
Traumele separ?rii de familie duc la manifest?ri dintre cele mai ?ocante: copiii nu mai vorbesc; nu mai m?nânc?; nu înva?? s? umble; nu cresc, pur ?i simplu nu cresc, nu e dezvolt? fizic. Am v?zut c? e o leg?tur? direct? între cre?terea copiilor în mediu familial ?i achizi?iile specifice vârstei copiilor: atunci când nu au parte de afec?iunea familial?, copiii ”r?mân în urm?”, parc? refuz? s? se dezvolte ?i sunt lovi?i de boli, care mai de care, una dup? alta. Într-un fel, las? garda jos, nu au puterea s? lupte cu lumea din jurul lor, stor?i ?i învin?i de lovitura crunt? a lipsei familiei ?i a iubirii pe care o primesc în familie.
Cu cât vom tolera înc? institu?iile, cu atât vom avea copii mai bolnavi.
Presta?iile sociale ?i încurajarea angaj?rilor
E bine c? statul d? bani pentru familiile nevoia?e. E mai pu?in bine c? banii sunt da?i la gr?mad?, f?r? gândire ?i f?r? diferen?iere. Lucrând direct cu cazuri sociale, cu p?rin?i s?raci ?i copii vulnerabili, v?d cât de importante sunt ajutoarele sociale. Dar mai v?d ?i c? aceste ajutoare, date pe baza unor criterii generale, care ?in de cuantumul veniturilor ?i de num?rul de copii din familie, duc la lipsa de motivare a p?rin?ilor pentru angajare. În multe cazuri, g?sim companii care au nevoie de angaja?i. Avem ?i oamenii care ar putea fi angaja?i, dar ei, punând în balan?? veniturile pe care le au necondi?ionat de la stat cu orele de sudoare de la locul de munc?, aleg s? nu lucreze.
Prevenirea separ?rii copilului de familie trebuie corelat? cu angajarea p?rin?ilor nevoia?i. Clar c? ace?tia au nevoie de sprijin financiar de la stat, pân? au un loc de munc?. O dat? ce e g?sit locul de munc? (iar partea asta e, de regul?, în cârca asisten?ilor sociali) sprijinul financiar trebuie stopat, pentru c? angajarea furnizeaz? venitul minim de care are nevoie familia. Mai mult, sprijinul financiar trebuie corelat cu persoana fizic?, astfel încât, dac? mama înc? nu are loc de munc?, s? aib? în continuare parte de sprijinul financiar de la stat, pân? are ?i ea un job.
Presta?iile sociale au nevoie de o arhitectur? care s? încurajeze angajarea p?rin?ilor în munc?, iar astfel sumele cheltuite în zadar de stat ar c?p?ta o logic?: ar fi direc?ionate înspre angajarea celor care nu lucreaz?. Pe lâng? reducerea num?rului de ?omeri, s-ar produce un fapt firesc în orice societate bazat? pe plus-valoarea adus? de munc?: oamenii ar lucra, iar copiii acestora ar vedea exemplul unor p?rin?i muncitori, care lucreaz? pentru pâinea pe care-o pun pe mas?, nu a?teapt? s? le fie dat? poman?, de la o zi la alta.
Asisten?ii persoanelor cu dizabilit??i nu sunt pl?ti?i
De cele mai multe ori, adul?ii cu dizabilit??i (sau cu handicap, cum sunt de obicei numi?i) depind de înso?itorii lor. P?rin?i, fra?i, surori, unchi, m?tu?i sau bunici – în majoritatea situa?iilor, îi îngrijesc zi lumin?. Mul?i dintre cei cu dizabilit??i sunt dependen?i 100% de un asistent personal, de cineva din familie, care s? le administreze medica?ia, s?-i protejeze, s?-i supravegheze. Într-o propor?ie covâr?itoare, persoanele cu dizabilit??i au nevoie de sprijin ?i pentru a se hr?ni, pentru mersul la toalet?, pentru a face câ?iva pa?i. Fie c? au dizabilit??i locomotorii, fizice sau psihice, ei sunt în mâinile asisten?ilor care-i înso?esc ?i care-?i dedic? via?a lor.
Nu ?tiu câ?i dintre noi am putea face asta. Nici nu vreau s? m? gândesc cât suntem de noroco?i c? avem copii s?n?to?i, fra?i s?n?to?i, sau pur ?i simplu c? suntem înconjura?i de oameni care sunt ei în?i?i capabili s?-?i poarte de grij?.
Asisten?ii personali ai persoanelor cu dizabilit??i au toat? dreptatea din lume s? protesteze: de ?ase luni nu ?i-au primit salariile, care sunt oricum foarte mici. ?ine?i cont: sunt oameni care nu-?i permit s? aib? alt? slujb?, sau s? aib? alt? surs? de venit. Iar de salariul lor, atât cât e, depinde ?i persoana cu dizabilit??i pe care o ocrotesc.
Oare când vom ajunge s? tr?im ?i noi într-o ?ar? normal?, în care minimul necesar pentru supravie?uire s? fie asigurat ?i oamenii s? aib? dreptul la demnitate?
Comanda?i felicit?ri de Cr?ciun: http://www.felicitaridininima.ro/
Dac? sunte?i pe cale s? comanda?i felicit?ri de Cr?ciun, lua?i ?i de la noi. Felicit?rile pot fi personalizate cu logoul ?i cu un text al companiei sau al persoanei cump?r?toare, în orice cantitate, pe tipar digital de înalt? calitate. Banii strân?i din vânz?ri intr? în programul nostru de prevenire a abandonului, iar cump?r?torii vor fi informa?i despre ce anume facem (câ?i copii ?i câte familii au beneficiat de bani ?i în ce mod). A?adar, vrem s? fie un proiect transparent. ?inta e 100.000 de felicit?ri vândute pân? de Cr?ciun.
Împr??tie mesajul în re?eaua ta ?i ajut? copiii s? r?mân? în familiile lor!
România devine o ?ar? f?r? copii
Copiii pe care-i avem, îi l?s?m de izbeli?te. Descuraj?m cuplurile s?-i fac?, prin t?ieri ?i lipsuri. Nu avem locuri în cre?e ?i în gr?dini?e. ?colile sunt neprietenoase, programa ?colar? – stufoas?, iar cadrele didactice – umilite prin pauperizare. Programele ?colare produc copii-robo?i, a c?ror etern? frustrare e c? nu sunt în stare s? fac? fa?? cerin?elor extrem de ridicate ?i a c?ror permanent? convingere devine faptul c? ei nu pot, ei nu sunt în stare, ei nu sunt suficien?i de de?tep?i. Toler?m un sistem ?colar în care copiii sunt supu?i din start e?ecului, iar cei câ?iva care-i fac fa?? î?i petrec tot timpul în fa?a manualelor ?i a caietelor, uitând s? mai fie ?i copii.
Ni se pare firesc ca al?i copii s? supravie?uiasc? în institu?ii, s? treac? dintr-un plasament într-altul, spulberându-le siguran?a ?i încrederea în sine, lipsindu-i de afec?iunea f?r? de care nu-?i g?sesc reperele. Nu au de ce s? se aga?e.
Natalitatea a sc?zut la jum?tate fa?? de acum 20 de ani.
Nu sunt, doamne fere?te, un nostalgic ala celor timpuri. Devenim îns? o ?ar? de b?trâni, încet dar sigur. ?i nici m?car copiilor pe care-i avem nu le purt?m de grij?.
Dac? nu noi, atunci cine?
La Bra?ov, Charity Works Romania, împreun? cu Funda?ia Vodafone, au organizat un workshop cu directorii na?ionali ai câtorva organiza?ii non-guvernamentale: WWF, WorldVision, Federa?ia Filantropia, Hospice Sf. Irina, Confedera?ia Caritas, Motivation, HHC, SOS Satele Copiilor, Community Aid Network. S-a discutat mult despre încrederea pe care o are societatea român? în organiza?iile non-guvernamentale, fie ele de mediu, de s?n?tate, sau sociale. Catalin Popa a f?cut o analogie bun? cu o reclam? la avia?ie, unde ideea era – dac? nu v? zbur?m noi, atunci cine?
La fel putem spune despre organiza?iile non-guvernamentale: dac? nu ne implic?m noi în rezolvarea efectiv? a unor probleme critice de mediu, de s?n?tate, sau ale societ??ii – atunci cine se implic??
Dac? nu noi, atunci cine?
E u?or s? arunci vorbe, e la îndemân? s? spui ”nu am încredere”. Dar, pân? una-alta, organiza?iile non-guvernamentale din ?ara asta rezolv? enorm de multe probleme, sau cel pu?in se implic?, uneori don-quijotesc, în rezolvarea lor, cu înc?p??ânare ?i cu ambi?ie, din nou ?i din nou. A?a c? am decis s? ne-adun?m, s? punem laolalt? tot ce facem, s? vedem, efectiv, cum cuantific?m cantitatea de „bine” pe care-l aducem în ?ara asta.
Cred c? va ie?i ceva fantastic. Pentru c? ONG-urile chiar lucreaz? cu oameni reali, cu fapte concrete. M-au impresionat oamenii pe care i-am cunoscut, dar ?i pove?tile lor de succes. Felicit?ri, Charity Works Romania ?i Funda?ia Vodafone, pentru ini?iativa de a ne-aduce împreun?! Cred c? ar fi bine s-o facem mai des!
NOUT??I
La Baia Mare se deruleaz? “Shadowing HHC” – un program de training pentru asisten?ii sociali din ?apte jude?e
5 octombrie 2011
?apte asisten?i sociali din cele ?apte Direc?ii de Protec?ie a Copilului din ?ar?, cu care HHC România a semnat în ultimul an noi parteneriate: Mure?, Bucure?ti – sectorul 6, Bistri?a, Cluj, S?laj, Boto?ani, ?i Suceava, sînt pentru 3 zile, umbrele asisten?ilor sociali de la HHC.
Acest program se nume?te “Shadowing HHC” ?i este primul program de training de acest fel din România. Programul se desf??oar? în perioada 4-6 octombrie, la Baia Mare, la sediul HHC România.
“Shadowing HHC Romania” este ?i un program de mers um?r la um?r pe teren cu noii no?tri parteneri, pentru a le ar?ta felul în care lucr?m în jude?ul Maramure? împreun? cu partenerul nostru cel mai vechi, DGASPC Maramure?, cu care am demonstrat în 12 ani de activitate c? modelul de reform? a sistemului de protec?ie a copilului pe care noi îl propunem, func?ioneaz?. Otto Sestak, unul dintre coordonatorul acestui program de training, de 11 ani în HHC România.
Otto Sestak a ?inut un Jurnal, care poate fi r?sfoit mai jos:
Ziua 1 – Jurnal de “Shadowing HHC”
Ziua 2 – Jurnal de “Shadowing HHC”
HHC România le sus?ine pe Ioana, Maria ?i Ana s?-?i continue ?coala
7 noiembrie 2011
Trei adolescente dintr-un sat aflat la 30 de km de Baia Mare î?i doresc cel mai mult din lume s?-?i continue ?coala. Ioana, Maria ?i Ana sunt deja înscrise la liceu ?i, cu mari sacrificii ?i eforturi, p?rin?ii au reu?it s? le ?in? pe fete la ?coal? pân? anul acesta, când toate resursele s-au terminat. Ana ar urma chiar anul viitor s? dea BAC-ul. Ioana ?i Maria sunt în clasa a IX-a ?i a X-a la liceul Emil Racovi?? din Baia Mare.
Câteodat? î?i ia atât de pu?in s? faci lucruri mari. Trei abonamente de transport pân? la ?coal? stau în calea ?ansei unor familii s?-?i vad? copiii salva?i din via?a lipsit? de perspective pe care au dus-o pân? acum.
De luna aceasta HHC România achit? abonamentele fetelor pentru ca acestea s?-?i poat? continua studiile.
Vizit? de documentare în jude?ul Bac?u
11 noiembrie
S?pt?mâna aceasta ne-am hot?rât s? l?s?m toate cuvintele deoparte ?i s? facem o invita?ie deschis? presei din România s? vin? cu noi la Bac?u ?i s? vad? ce înseamn? reforma sistemului de protec?ie a copilului.
Concret, am r?spuns la întrebarea pe care ne-o pune toat? lumea când spunem ca închidem institu?iile – ?i ce se întâmpla cu ace?ti copii?
Jurnali?ti dintr-o diversitate de zone mediatice au putut vedea de ce este absolut necesar s? eradic?m casele de copii de tip vechi ?i care este alternativa unui sistem de protec?ie a copilului bazat pe concept familial.
Jurnali?tii care au r?spuns invita?iei noastre sunt: Cristina Moldovan (Evenimentul Zilei), Simona Tache (Ca?avencii), Diana Marcu (Gândul), Nic Sarbu (Ca?avencii), Andreea Vasile (Feeder.ro) ?i fotojurnalistul Petru? C?linescu.
De ce Bac?u?
Pentru ca este unul dintre jude?ele care ni s-au lipit de suflet, pentru c? am descoperit acolo ni?te oameni minuna?i la Direc?ia de Protec?ie a Copilului (Sorin Bra?oveanu – director general DGASPC Bac?u ?i Sorin Bîrl?deanu – director adjunct) al?turi de care mi?c?m mun?ii, pentru c? este un jude? model pe care vrem sa-l multiplic?m la scar? na?ionala, dac? este s? ne lu?m dup? ritmul în care închid institu?iile de tip vechi ?i reformeaz? sistemul, oferind fiec?rui copil ?ansa de-a cre?te într-un mediu cât mai apropiat de o familie.
Am început excursia cu o vizit? la Institu?ia Alexandra din One?ti – o institu?ie de tip mamut pentru copii cu nevoie speciale, pe care urmeaz? s? punem lac?tul de Cr?ciun anul acesta. Închiderea acestei institu?ii este rezultatul unui parteneriat exemplar, care ? el ar trebui multiplicat la nivel na?ional – Direc?ia General? de Asisten?? Social? ?i Protec?ia Copilului Bac?u, Funda?ia SERA România ?i Funda?ia „Hope and Homes for Children” – HHC România.
Afla?i r?spunsul la întrebarea – ce se întâmpl? cu ace?ti copii? – prin pove?tile jurnali?tilor care au r?spuns invita?iei noastre.
Diana Marcu, Gândul – “Sper ca în ?ara asta Larisa s? se faca bine, ca în ?ara asta al?i oameni s?-mi urmeze exemplul ?i s? ia un copil, sunt atat de mul?i în nevoie.” Cite?te mai mult…
Simona Tache, Ca?avencii – „Mi-i imaginez pe copiii de aici într-o institu?ie-mamut-de tip vechi, în care nu ar sta câte doi în dormitor, ca aici, ci câte 20. În care nu ar avea baie superdotat?, buc?t?rie ultrautilat?, un climat cald ?i îngrijitoare pasionate de flori, ci o atmosfer? rece, îngrozitoare, sinistr?. Mi-i imaginez ?i mi se taie genunchii. Apoi îmi dau seama ca, de fapt, habar n-au cum arat? casa din jurul lor. Unii dintre ei sunt complet orbi ?i nici unul nu in?elege ?i nu percepe mai mult decât în?elege ?i percepe un bebelu? în primele zile de via??. Nu ?tiu, a?adar, în ce cas? stau, dar nu am nici o îndoial? c? simt.” Cite?te mai mult…
Nic Sârbu, Ca?avencii – „Lumea pe care am descoperit-o e cea a copiilor care nu-?i pot revedea p?rin?ii, pentru c? nu-i au. E lumea copiilor abandona?i la na?tere din cauza problemelor de s?n?tate, lumea copiilor alunga?i din familiile lor de s?r?cia lucie, de lipsa de educa?ie a p?rin?ilor sau – hai s-o zicem pe-a bun?! – de lipsa de dragoste.” Cite?te mai mult…
Cristina Moldovan, Evenimentul Zilei – „De copiii ace?tia au grij? 50 de persoane, care nu a?teapt? de la ei decât s? m?nânce ?i s? foloseasc? singuri toaleta. Acestea sunt performan?ele maxime. Doamna Otilia, o femeie m?run?ic?, lucreaz? aici de 23 de ani ?i î?i aminte?te de vremurile când copiii erau v?zu?i de personal ca “obiect al muncii”. Cite?te mai mult…
„La ?apte ani, Larisa a spus pentru prima dat? ”mama” ?i ”tata”, nu înainte de a se asigura c? nu sup?r? pe nimeni cu o asemenea preten?ie.” Cite?te mai mult…
„Ca s? revin? în familiile care i-au abandonat, e suficient ca p?rin?ii s? î?i doreasc? m?car pu?in acest lucru.“ Cite?te mai mult…
Andreea Vasile, freelancer – „In centrul de plasament Alexandra din One?ti, în afara îngrijitorilor ?i a cadrelor specializate care lucreaz? acolo, nimeni nu se poate mi?ca. Copiii care mai sunt acolo ?i care, în curând, vor fi muta?i în case de tip familial, sufer? de afec?iuni grave ?i foarte grave, fizice ?i psihice.” Cite?te mai mult…
“…în realitate exist? oameni care, din iubire pentru un altul, dau dovad? de incredibil? determinare.” Cite?te mai mult…
“…Câteodat?, un mesaj scris la timpul potrivit poate salva o via??. S? nu-?i fie fric?, nici ru?ine s? spui: „Ajut?-m?!”. Cite?te mai mult…
“…Poate triste?ea lui Georgic? are de-a face cu venirea iernii. A acelui anotimp care îi aminte?te c?, într-unul din anii recen?i, p?rin?ii lui nu l-au mai dorit.” Cite?te mai mult…
“…Rana sugereaz? “o întrerupere a ?esutului” uman sau animal. Acest tip de ran? poate fi ref?cut. Dar mai exist? un altul care nu se vede cu ochiul liber ?i care odat? avariat s-ar putea s? r?mân? prezent pentru totdeauna: rana pe care o purt?m în noi. Cite?te mai mult…
Despre Hope and Homes for Children
Funda?ia HHC România este una dintre cele mai importante organiza?ii nonguvernamentale, recunoscute la nivel interna?ional, care lupt? al?turi de institu?iile statului pentru reformarea sistemului de protec?ie social? a copilului, prin programe na?ionale de preven?ie a abandonului, prin transformarea legisla?iei din România ?i a infrastructurii de servicii, prin reintegrarea copiilor în familiile lor naturale, printr-un amplu program de cursuri de formare a personalului din sistem.
Misiunea HHC România este eradicarea tuturor institu?iilor de tip vechi din domeniul protec?iei copilului din România pân? în 2020.
De 12 ani, HHC România închide institu?ii tip mamut din sistemul de protec?ie a copilului din România ?i ofer? fiec?rui copil o via?? de familie. Anul acesta, HHC România împline?te mai mult decât 12 ani de reform? a sistemului de protec?ie a copilului din România; împline?te 48 de institutii de tip vechi închise ?i sau în curs de închidere, 4.360 de copii salva?i din aceste institu?ii, 6.615 de copii r?ma?i în familie datorit? programelor noastre de preven?ie. ?i num?rul lor cre?te chiar în acest moment.
HHC România este o poveste de succes. A spus-o Cristina ?opescu pe scen? la Gala Premiilor Particip?rii Publice.
15 noiembrie
Nu suntem obi?nui?i cu aplauzele, dar uite c? organizatorii Galei Premiilor Particip?rii Publice au dreptate: „Pofta vine participând!”
De 12 ani HHC România închide institu?iile de tip mamut din sistemul de protec?ie a copilului ?i ofer? fiec?rui copil ?ansa de a avea ceva ce s? semene m?car cu o familie. ?tefan D?r?bu?, spune c? împlinim mai mult decât 12 ani; împlinim, de fapt, 4.360 de copii salva?i de la institu?ionalizare ?i 6.615 r?ma?i în familie datorit? programelor noastre de prevenire a abandonului. ?i uite c? împlinim ?i prima recunoa?tere public?. Recunoa?terea c? timp de 12 ani am tr?it în t?cere o poveste de succes.
Pân? acum, bugetele noastre au mers 100% în programe ?i nimic în promovare. Nu suntem obi?nui?i cu aplauzele. Dar ?tim c? le merit?m; pentru to?i ace?ti ani în care am ales calea cea grea. Aceea de a lucra cu autorit??ile Statului. Dac? acum 12 ani ne umileam în fa?a Consiliilor Locale, ast?zi st?m la aceea?i mas?. Suntem parteneri egali. Si acum chiar avem puterea s? schimb?m lucrurile. Pentru c? nu mai suntem singuri. Avem sus?in?tori ?i prieteni în rândul autorit??ilor. Am pus cap la cap oameni care lucreaz? în sistem ?i care cred în schimbare. Abia acum suntem o for??. ?i mul?umim juriului c? a v?zut asta în povestea noastr?.
Membrii juriului celei de-a treia edi?ii a Galei Premiilor Particip?rii Publice au evaluat 62 de pove?ti de advocacy ?i participare public? înscrise în competi?ie, 54 dintre ele calificându-se pentru etapa de jurizare.
Juriul a fost format din 12 membri, reprezentan?i ai mediului academic, neguvernamental, sectorului corporate ?i mass-media: Simona David – Public Affairs Director în cadrul Adev?rul Holding, Luca Niculescu – Redactor ?ef RFI România, Roxana Vitan – Director Executiv Românian American Foundation, Radu Co?arc? – Director Rela?ii Externe ENEL, Ruxandra Sasu – Director Executiv Funda?ia PACT, C?lin Hin?ea – ?ef Departament Administra?ie Public?, Facultatea de ?tiin?e Politice, Administrative ?i ale Comunic?rii, Universitatea Babe? Bolyai, Vintil? Mih?ilescu – ?eful Catedrei de Sociologie a Facult??ii de ?tiin?e Politice din cadrul SNSPA, Cristian Pîrvulescu – Decan al Facult??ii de ?tiin?e Politice din cadrul SNSPA, Dorina Rusu – Pre?edinte Funda?ia Horia Rusu, Andrei ??rnea – Director Executiv ASPEN Institute România, Cristina ?opescu – Prezentatoarea emisiunii de ?tiri “Focus”/Prima TV, Adrian Ciubotaru – blogger.
„Gala Premiilor Participarii Publice este despre o alt? specie de oameni. Este despre cei care au curaj sa iasa din zona de confort si il transforma pe „asa nu se mai poate” in actiune. Unii o fac colaborand foarte bine cu autoritatile si gasind impreuna solutii, altii o fac punand presiune si strigand indignarea. Indiferent care este calea pe care au ales-o, ei ne arata ca responsabilitatea deciziei publice este si a noastr?.” Oana Preda, Director CeRe.
Premian?ii edi?iei din acest an ai Galei Premiilor Particip?rii Publice sunt:
Asocia?ia Catharsis – Modificarea Legii 273/2004 privind regimul juridic al adop?iei
Premiul Eu te-am f?cut, cine te adopt??! Pentru perseveren?? ?i dedica?ie
Asocia?ia Salva?i Bucure?tiul – Lupt în justi?ie pentru ora?ul meu!
Premiul Verdict: Ilegal! pentru cutezan?? ?i pionierat
Asocia?ia Komunitas – Din inima cartierului meu
Premiul special pentru Tineret: „Parc? ne lipse?te-un parc” pentru implicare a comunit??ii ?i mobilizare de resurse
Asocia?ia M.A.M.E. – Apel pentru indemnizatia mamelor
Premiul „De aici nu se scade” pentru devotament ?i determinare
Asocia?ia SOS Infertilitatea – Infertilitatea este o boal?. A avea un copil NU trebuie s? fie un lux!
Premiul „Somnul Statului nu na?te nimic – Povestea continu?!” pentru entuziasm ?i tenacitate
Direc?ia Jude?ean? pentru Sport ?i Tineret Dolj
Premiul „Ambasadorii nonviolen?ei” pentru receptivitate ?i ini?iativ?
Grupul de Lucru al Organiza?iilor Civice – Locuin?e decente pentru comunit??ile vulnerabile de romi
Premiul „Groapa de gunoi nu e acasa” pentru ambi?ie ?i efort sus?inut
Grupul Ecologic de Colaborare Nera – Cine vindec? r?nile provocate de minerit în Clisura Dun?rii?
Premiul „Mina de civism ?i ecologie” pentru rezultate remarcabile ?i mobilizare
Funda?ia Hope and Homes for Children Romania – O cas? ?i o familie pentru fiecare copil
Premiul „Imblânzitorul de gratii” pentru impact ?i d?ruire
Platforma pentru Bucure?ti – Salva?i Hala Matache!
Premiul „De-a curmezi?ul Diametralei” pentru combativitate ?i curaj
Premiul special CeRe pentru campania „Salva?i caii de la Letea!” pentru voluntarii implica?i în campanie
Preg?tiri de cas? nou?
24 noiembrie
Copiii din Centrul de plasament Zau de Câmpie Mure? au vizitat cele dou? case de tip familial de la Râciu ?i Sângeorgiu de P?dure pe care Funda?ia HHC România le construie?te în cadrul proiectului de închidere a institu?iei.
Asistentul social Ileana Cir? ?i psihologul Oana Na?cu au fost prezente în cadrul vizitei ?i le-au prezentat copiilor structura casei ?i organizarea ei. Cele dou? grupuri de copii au pus întreb?ri despre casa în care vor locui în curând ?i regulile pe care le vor avea dup? mutare. Copiii au avut ocazia s? îi cunoasc? pe viitorul manager de case ?i pe psiholog.
De asemenea, copiii au vizitat locurile care vor face parte curând din noua lor via?? cotidian? – ?coala, sala de sport, biblioteca, magazine etc.
Copiii au fost foarte bucuro?i ?i entuziasma?i când au aflat c? vor continua s? locuiasc? împreun? cu fra?ii ?i prietenii lor.
În vechiul sistem de protec?ie a copilului, copiii erau muta?i dintr-o institu?ie în alta pe criterii de vârst? ?i probleme medicale ?i nimeni nu lua în calcul traumele pe care le sufereau copiii în urma desp?r?irii brutale de cei de care începuser? s? se ata?eze.
Avem voluntari? Avem, s? tr?i?i! Interna?ionali!
27 octombrie
Tinerii de la TASIS (The American School In Switzerland), filiala din Marea Britanie, sunt prietenii no?tri, iar copiii din casele de tip familial sunt prietenii lor. Tot anul se agit? acas? ce mici întreprinderi s? mai pun? pe picioare ca s? strâng? cât mai multe fonduri pentru prietenii lor din România. Fac muffins-uri ?i le vând în curtea ?colii, limonad?, competi?ii ?colare în care cer s? fie sponsoriza?i… Iar fondurile strânse în timpul anului, le doneaz? la HHC România.
Asta a?a, ca s? nu vin? cu mâna goal?. C? odat? ajun?i aici, nu ies din salopetele de lucru ?i nu las? pensulele din mân?. Fie c? vopsesc un gard, fie c? picteaz? Cartea Junglei pe pere?ii unui dormitor, elevii de la TASIS sunt cei mai dedica?i ?i mai creativi prieteni ai copiilor din casele de tip familial construite de HHC.
În fiecare an elevii ?colii americane TASIS (The American School in England), proveni?i din peste 40 de ??ri, î?i petrec vacan?ele intertrimestriale activ, participând la un program de voluntariat în parteneriat cu HHC România, parteneriat cu o tradi?ie de 11 ani. Astfel, ei vin în Romania o sapt?mân? în februarie ?i una în octombrie.
În februarie anul acesta, grupul format din 16 tineri ?i trei profesori a desf??urat activit??i în Centrul Maternal, Centrul de Primire în Regim de Urgen?? Centrul de Zi ?i Casa de tip Familial Clo?ca din Sighetu Marma?iei, unde a pictat ?i decorat o camer? senzorial?, precum ?i trei dormitoare, a f?cut activit??i creative cu copiii, s-a jucat, a ajutat personalul de îngrijire în activit??ile zilnice.
În octombrie, un alt grup format tot din 16 tineri ?i trei profesori a venit pentru prima data la Com?ne?ti, in jude?ul Bac?u. Aici, tinerii s-au jucat cu copii cu nevoi speciale de la dou? case de tip familial – Libert??ii ?i Pietricica – ?i au pictat câteva înc?peri: dormitoare, camere de zi ?i sufragerii. De asemenea, grupul de voluntari a donat, pe lâng? fondurile pentru construc?ia unui foi?or de lemn la casa de tip familial Libert??ii, obiecte de îmbr?c?minte, juc?rii, rechizite ?i material didactic copiilor ?i personalului din aceste servicii.
“Experien?a a fost una inedit?, deoarece tinerii care au venit de la Tasis la Bacau anul acesta nu mai fuseser? în România ?i nu mai lucraser? cu copii cu nevoi speciale severe. Cu toate acestea, s-au descurcat grozav ?i s-au ata?at de copii, reu?ind s? rela?ioneze foarte bine cu ei ?i s?-i implice în diverse activit??i” Ioana Her?eg, HHC România.
Programul de voluntariat în România al elevilor de la Tasis se bazeaz? pe o selec?ie riguroas? a participan?ilor. O dat? grupul format, acesta organizeaz? întâlniri regulate cu câteva luni înainte de venirea în România, pentru a discuta despre activit??ile pe care le vor desf??ura, pentru a consolida rela?ia dintre membrii grupului ?i pentru a planifica ?i pune în practic? diverse modalit??i de strângere a fondurilor necesare proiectului de voluntariat.
POVE?TI DE SUCCES
Oare de ce vrea Drago? s? fie ?ofer pe ambulan???
de Elena P?tîrl?geanu, voluntarul nostru de profesie sus?inut de Funda?ia Vodafone
“Elena este voluntarul nostru de profesie sus?inut de Funda?ia Vodafone. Citez din scrisoarea de recomandare pe care i-am dat-o atunci, pentru a se înscrie în competi?ie: Elena crede atât de mult în proiectul asta, c? nu-?i pune problema c? s-ar putea s? nu ias?. ?i, dup? ce am cunoscut-o, nici eu nu mai am nicio îndoial? c? va ie?i. Uite c? a ie?it!” Ioana Hodoiu, Director de comuncare HHC România.
Mi-am dorit întotdeauna s? lucrez într-un domeniu care s? îmi permit? s? fiu înconjurat? de copii care s? îmi aminteasc? de mediu cald ?i familiar de acas?, s? m? simt mereu lâng? p?rin?ii ?i fratele meu prin intermediul copiilor.
Dar oare copiii crescu?i în institu?ii ce î?i doresc s? fie când vor cre?te, ce model urmeaz?, cine va ?ine locul mamei care s? îi îndrume ? Ce fac atunci când trebuie s? înlocuiasc? via?a din institu?ia de protec?ie a copilului cu camere reci ?i nepersonalizate, cu un trai independent ? Cine le spune de unde s? porneasc? ?i cine le creioneaz? drumul ? R?spunsurile sunt seci ?i triste: NIMENI nu le ofer? un model demn de urmat, NIMENI nu îi ajut? în mod constant s? î?i g?seasc? un scop în via??, nu îi motiveaz? NIMIC ?i în general NU ?TIU de unde s? porneasc?. Reu?esc s? fure din mers câte un reper, câte un exemplu ?i de multe ori î?i g?sesc motiva?ii în circumstan?e cu totul nea?teptate.
Un exemplu este Drago?, el ne-a spus timid c? î?i dore?te s? fie ?ofer de ambulan??, ne-a explicat ce înseamn? s? fii ?ofer, iar noi i-am explicat ce trebuie s? fac? pentru a reu?i s? î?i împlineasc? visul. Îns? nu ne-a l?murit curiozitatea fireasc? „De ce tocmai ?ofer de ambulan?? ?”. R?spunsul l-am aflat mai tarziu, Drago? obi?nuia s? cedeze de multe ori în fa?a mediului în care tr?ia ?i accesele lui de depresie, de frustare se finalizau cu un drum c?tre spital. Acum îi este bine. A p?r?sit Centrul de Plasament în care tr?ia ?i locuie?te într-o Cas? de tip Familial, unde atmosfera este cald?, unde beneficieaz? de aten?ia adul?ilor care îl îndrum?, îns? nu a uitat c? ?oferul de ambulan?? care îl ducea la spital era atent cu el ?i îl ajuta s? se relaxeze, înc? îl mai vede un exemplu.
Ce încerc?m noi s? facem, eu ?i grupul de voluntari cu care lucrez, este s? înlocuim „nimeni, nimic ?i nu ?tiu” cu idei , cu perspective, c u exemple demne de urmat prin jocuri de autocunoa?tere, prin ateliere creative în care le recunoa?tem talentele, aptitudinile, îi inv??am s? recapete încrederea de care au nevoie.
Fr?mânt?rile unui psiholog de copii
de de Gabi Ghiroltean, psiholog, de 8 ani în HHC România
Ne dorim întotdeauna altceva decât avem. Suntem convin?i c? în alt? parte, în alt loc ne-ar fi mai bine ne-am descurca altfel, am fi mai motiva?i, am g?si resurse pentru a fi mai performan?i. ?i asta se întâmpl? chiar ?i pentru copiii care au parte de grij? ?i afec?iune în familie. Dar cum stau oare lucrurile pentru copiii din casele de tip familial?
Discutând cu un adolescent (are 13 ani) într-o ?edin?? de consiliere, spune c? el nu ar avea probleme la ?coal? ?i nu ar lipsi dac? ar locui cu mama. Este de la vârsta de 6 ani împreun? cu fratele mai mic în sistemul de protec?ie a copilului.
E dificil s? aju?i un copil s? în?eleag? ?i mai ales s? accepte c? via?a nu e niciodat? simpl? sau u?oar?, c? uneori este chiar foarte nedreapt?. E dificil s? g?se?ti cuvintele, s? cau?i exemplele cele mai potrivite sau motiva?iile în acest context pentru a putea ajuta un suflet de copil care mereu se întreab? ?i întreb?, pân? ?i atunci când nu roste?te vreun cuvânt „de ce”? „de ce mie, de ce eu?”. Un copil care din momentul în care mama a fost nevoit? s?–l dea în grija statului tr?ie?te în a?teptarea clipei în care va putea s? fie din nou „acas? la mama”. Încerci atunci s?-i mai alini suferin?a cu privirea, cu cuvântul, cu gesturi de încurajare. Îi ar??i c? în?elegi, c? tu e?ti totu?i acolo pentru el, chiar dac? nu po?i ?i nu vei putea nicicând s? fii „mama”.
Împreun? cu el e?ti dator s? cau?i pentru a g?si porti?a care s?-l ajute pe copilul, adolescent aproape, s? mearg? mai departe; dar nu oricum, ci îndreptând lucrurile care pot fi îndreptate, schimbând situa?iile care pot fi schimbate. Copiii, chiar adolescen?i gândesc acum ?i aici, iar dorin?ele lor se contopesc cel mai adesea cu visul. Ei î?i r?spund repetitiv „Da, dar dac? a? fi acas?…”
E dificil ?i nedrept s? fi nevoit s? explici c? din p?cate realitatea nu-?i permite s? tr?ie?ti cu mama ci doar s? o vizitezi. Cum s?-i explici c? mamei chiar îi pas? ?i c? de vin? este doar „via?a”?
?i-atunci, cum spuneam, nu-i lesne deloc s?–l aju?i pe copil s? g?seasc? motiva?ia ?i sensul prezen?ei la ?coal?, s? depun? efortul necesar pentru a ob?ine rezultatele ?colare pentru c? aceasta înseamn? s? ai o meserie, un loc de munc?, s? ajungi s?-?i întemeiezi o familie mai târziu. De multe ori ai impresia c? sunte?i tu ?i copilul angaja?i într-o munc? peste puteri ?i de o parte ?i de cealalt?.
?i totu?i persever?m ?i totu?i încerc?m împreun? s? vedem partea frumoas? a lucrurilor, sprijinul celor din jur, responsabilit??ile pe care indiferent de vârst? e bine s? ni le asum?m pentru c?, numai astfel putem cre?te armonios ?i putem tinde spre împlinirea viselor ?i dorin?elor noastre.
E dificil ?i pentru un adult s? –?i g?seasc? curajul unei astfel de ac?iuni ?i e cu atât mai delicat ?i sensibil pentru un suflet de copil care de ani de zile ?i-a fixat în capul listei de priorit??i: „s? locuiesc cu mama” iar restul…
Deci, cum spuneam, nu e u?or…
ABONARE NEWSLETTER
V? pute?i abona la edi?iile urm?toare, sau, dac? nu mai dori?i s? primi?i newslettere, trimite?i un mesaj cu subiectul „dezactivare newsletter” la office@hhc.ro.
IMPLIC?-TE! FII VOLUNTARUL NOSTRU!
E oficial, am lansat o linie de voluntariat pentru cele 85 de Case de Tip Familial construite de noi, în care acum tr?iesc ca într-o familie cu mul?i fra?i, 950 de copii sco?i din institu?ii de tip vechi, închise de HHC România în ultimii 10 ani.
Fii voluntarul nostru!
Ne po?i ajuta s? promov?m activit??ile cu copiii, s? c?ut?m sponsori, sau te po?i implica direct în joaca cu copiii în cadrul atelierelor creative organizate în Casele de Tip Familial. Po?i fi ?i voluntar de idei. A?tept?m orice propunere ar aduce culoare în vie?ile copiilor!
Cum po?i deveni voluntar?
Completeaz? formularul de voluntariat disponibil aici ?i noi te vom ?ine la curent cu activit??ile noastre.
CONTACT ?I INFORMA?II SUPLIMENTARE
Hope and Homes for Children România este o organiza?ie nonguvernamental?, înregistrat? în România.
Adresa de contact:
Bulevardul Bucure?ti 2A,
430281 Baia Mare,
jude?ul Maramure?,
telefon/fax: +40 262 227149
email: office@hhc.ro.
Persoan? de contact:
Ioana Hodoiu
Director de comunicare
Hope and Homes For Children Romania
mobil/cell +40 731 497 402
email: ioana.hodoiu@hhc.ro
Pentru mai multe informa?ii, v? rug?m s? vizita?i site-ul nostru: hhc.ro.
Ne pute?i urm?ri activitatea ?i pe:
facebook.com/HHCRomania
twitter.com/ProtectieCopii
protectiecopii.ro