Acum zece ani, când preşedintele Kabbah a declarat războiul civil de 11 ani din Sierra Leone oficial încheiat, ţara era în ruine.
În vreme ce această ţară sărăcită reflectă asupra celei de-a zecea aniversări, echipa Hope and Homes din Sierra Leone încearcă să reeduce o întreagă generaţie în privinţa tehnicilor agricole demult uitate.
S-a estimat că 2,5 milioane de oameni – mai mult de jumătate din populaţie – au fost strămutaţi, şi 50.000 au fost ucişi, în timpul războiului civil care a durat peste un deceniu.
Au trecut zece ani de atunci, însă infrastructura ţării este încă la pământ. Mai mult de 70% din populaţie supravieţuieşte cu mai puţin de 2 euro pe zi, ceea ce plasează acest stat al Africii de Vest foarte jos pe scara Indexului de Dezvoltare Umană al ONU.
Războiul civil a distrus întreaga infrastructură a ţării. Tehnicile de producţie agricolă, care au fost transmise, în mod tradiţional, din generaţie în generaţie, au fost de asemenea pierdute pe măsură ce comunităţile s-au destrămat în mijlocul haosului invaziilor rebele. Într-o ţară în care agricultura este principala ocupaţie, colapsul transferului de cunoştinţe agricole a fost devastator. A determinat statul Sierra Leone să folosească doar 15% din pământul său arabil, în vreme ce mai mult de două treimi din hrană este importată.
Lucrând în colaborare cu liderii comunităţii şi bătrânii satului, identificăm familiile cele mai nevoiaşe. Programul nostru de Suport Activ pentru Familii le oferă acestora susţinere individuală pentru proiecte agricole de mici dimensiuni – fie că e vorba de cultura maniocului sau de creşterea animalelor de fermă.
Abdulai are 17 ani şi locuieşte în Tambaka – un sat izolat, cu colibe de pământ, undeva între pădurile de palmieri din nordul statului Sierra Leone. Situată lângă graniţa cu Guineea, aceasta este una dintre cele mai sărace comunităţi ale ţării, complet izolată de orice aşezare omenească. Cea mai apropiată, Kamakwie, se află la o distanţă de două ore de mers. În timpul sezonului ploios, este aproape inaccesibilă.
Înainte de războiul civil, familia lui Abdulai îşi câştiga existenţa cultivând manioc şi fasole pe un petic mic de pământ, pe malul râului de lângă casă. Surplusul de hrană era vândut vecinilor, ceea ce le asigura un venit modest. Când rebelii au invadat satul în timpul războiului civil, viaţa pe care o cunoşteau a încetat. Casa, plantaţia şi uneltele familiei lui Abdulai au fost distruse, iar el şi părinţii lui au fost forţaţi să fugă.
„Am fugit câteva mile în acea noapte pentru a scăpa de rebeli. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri că vedeam flăcări care traversau cerul din direcţia satului nostru”, spune Abdulai.
În timpul războiului civil, rebelii au devenit renumiţi pentru cruzimea cu care îşi terorizau victimele, pe care le schilodeau şi le violau. Mulţi dintre soldaţi erau doar copii – adesea alimentaţi de droguri. Tânărul Abdulai şi familia lui au petrecut luni întregi ascunzându-se, supravieţuind numai cu fructe sălbatice şi rădăcini. Suferinţa lor a culminat cu îmbolnăvirea şi apoi moartea unchiului lui Abdulai, din pricina unei boli misterioase.
„A trebuit să-l îngropăm lângă o mlaştină din locul unde ne ascundeam”, îşi aminteşte Abdulai. „În fiecare zi trăiam cu teama că aveam să fim omorâţi.”
Atunci când conflictul a încetat, în ianuarie 2002, Abdulai şi familia lui s-au întors în satul lor. Toate avuţiile şi hrana lor dispăruseră, casa era în ruine şi seminţele agricole se risipiseră. Vremurile grele au pus o mare presiune asupra tuturor şi, în cele din urmă, au determinat-o pe mama lui Abdulai să-şi părăsească familia. Şi, de parcă situaţia nu era deja îndeajuns de disperată, acum patru ani tatăl lui Abdulai a murit. Singura persoană care putea să aibă grijă acum de Abdulai şi de fraţii şi surorile lui era bunicul lor de 66 de ani, Pa Yusufu. Rolul de cap al unei familii cu 21 de copii s-a dovedit aproape imposibil pentru Pa Yusufu.
Când am cunoscut pentru prima dată familia lui Abdulai, i-am ajutat pe copiii subnutriţi să-şi recapete puterile, apoi i-am trimis la şcoală – unde i-am ajutat să-şi plătească taxele, să-şi cumpere uniforme, manuale şi rechizite. Apoi, l-am ajutat pe Pa Yusufu să-şi întemeieze o mică afacere agricolă sub forma unei plantaţii de arahide şi ulei de palmier. De asemenea, i-am oferit seminţe şi l-am ajutat să înveţe să cultive ardei şi fasole.
Astăzi, Pa Yusufu îşi întreţine tânăra familie, iar surplusul este vândut comunităţii locale – ceea ce le asigură un venit. În acelaşi timp, prin regenerarea tehnicilor tradiţionale de producţie agricolă, îl încurajăm şi pe Abdulai să devină un antreprenor aspirant în domeniul agriculturii.
„Am pierdut multe oportunităţi de educaţie, aşa că agricultura e cea mai bună variantă pentru mine”, spune Abdulai, a cărui copilărie a fost furată de război. „Vreau să dezvolt afacerea familiei, ca să pot într-o zi să vând culturile mele mai departe.”
Citiţi mai mult despre activitatea Hope and Homes în Sierra Leone.