Povești
11 fraţi crescuţi în 11 instituţii diferite
Şerban este un tânăr în vârstă de 21 de ani. Când avea 12 ani, Şerban a fost instituţionalizat, fiindcă a fost găsit pe stradă într-o stare de sănătate precară. Era consumator de substanţe halucinogene. Provine dintr-o familie cu 11 copii. Părinţii erau despărţiţi, iar destrămarea familiei lui Şerban a fost cauzată de consumul excesiv de alcool al tatălui şi de comportamentul imoral al mamei. Poveste completă ‣
Ne bazăm în viaţă pe sufletul câtorva oameni. Unul dintre acei oameni suntem chiar noi înşine.
Eu cred că ne naştem învăţaţi. Învăţăm în viaţa din uterul mamei cum se aud bătăile de inimă şi cum vibrează emoţiile pe pielea noastră. Iar când ieşim în lume ştim deja să fim fericiţi, şi supăraţi, şi liniştiţi sau dimpotrivă revoltaţi. Din prima clipă ştim să strigăm de durere, să zâmbim de confort, să plângem de dor. Poveste completă ‣
Orice familie începe undeva și ar trebui să nu se termine niciodată
Şase fraţi dintr-un sat foarte mic din judeţul Bacău îşi amintesc fiecare zi din preajma sărbătorilor din anul 2009. Cum ai putea uita frigul lunii ianuarie când eşti desculţ şi prea subţire îmbrăcat ca să te mai încălzească ceva? Murdari şi zgribuliţi, aşa au fost găsiţi micuţii împreună cu părinții lor de reprezentanţii Centrului pentru Servicii de Intervenţie în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului. Poveste completă ‣
Vise cu ochii deschiși și gura căscată
Familia Alexandrescu e mare. Și a avut parte de multe necazuri. Familia Alexandrescu are 11 membri. Mama are nevoi speciale. Ea a adus pe lume 7 copii. 6 dintre ei au fost plasați în instituții pentru că se credea că mama nu poate avea grijă de ei. Poate că nu ar fi putut. Dar vreme de 8 ani mama și tata și-au vizitat copiii prin insituții în tot județul Bacău. Și au stat cu ei de sărbători și nu i-au abandonta, de fapt, niciodată. Poveste completă ‣
Nu a fost la școală nici măcar o zi
Ana are 21 de ani şi este mămica Alexandrei în vârstă de 6 ani, Narcisei în vârstă de 5 ani, a lui Valentin în vârstă de 2 ani şi a Nicoletei de doar un an. Ana povesteşte că de mică a fost obligată să strângă fier vechi, pentru ca părinţii ei să poată cumpăra mâncare. Nu a fost la şcoală nici măcar o zi şi nu ştie să citească sau să scrie. Mama ei a decedat, iar bunica maternă a avut o perioadă de timp grijă de ea. Mai târziu, după decesul bunicii, la vârsta de 15 ani, tânăra a fost obligată să plece de acasă. Tatăl ei s-a recăsătorit, iar relaţiile cu acesta şi soţia sa erau destul de tensionate. Spera că va avea o viaţă mai bună. L-a cunoscut pe Florin şi a locuit o perioadă de timp la părinţii lui, într-un garaj amenajat de la marginea oraşului. Au apărut copiii şi îi era din ce în ce mai dificil să se descurce, nu avea nici sprijinul dorit, deoarece tatăl copiilor a fost închis pentru furt, iar părinţii acestuia s-au dovedit a fi nişte bunici alcoolici. E necăsătorită şi nu are un loc de muncă. Familia trăieşte din alocaţiile copiilor. Poveste completă ‣