Povești

Orice familie începe undeva și ar trebui să nu se termine niciodată

Şase fraţi dintr-un sat foarte mic din judeţul Bacău îşi amintesc fiecare zi din preajma sărbătorilor din anul 2009. Cum ai putea uita frigul lunii ianuarie când eşti desculţ şi prea subţire îmbrăcat ca să te mai încălzească ceva? Murdari şi zgribuliţi, aşa au fost găsiţi micuţii împreună cu părinții lor de reprezentanţii Centrului pentru Servicii de Intervenţie în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului.

Fiecare dintre ei, de la cel mic de 4 ani până la cel mare de 11, au cerut să «meargă la stat». Nu se gândeau decât că acolo va fi cald. Nici nu le-a trecut prin cap că la Stat vor merge singuri, fără mama și fără tata.

Copiii au fost preluaţi de urgenţă şi duşi într-un centru de plasament unde au fost îngrijiţi şi consultaţi de un medic. Câteva luni mai târziu, în aprilie, patru dintre ei au ajuns în sânul unor familii de asistenţi maternali. 4 frați, 4 familii. Diferite. Ceilalți doi au rămas împreună, dar într-un centru de plasament înregimentați printre alți zeci de copii care nu știu să zâmbească.

Doi ani nu a visat decât la  momentul în care vor fi din nou împreună. În realitate niciun copil nu vrea “la Stat”. Toți copiii vor acasă.

Fundaţia Hope and Homes for Children România și-a propus să redea acestei familii șansa de a fi împreună. Dacă ai achiziționat felicitări de pe www.felicitaridininima.ro, ai contribuit și tu la această poveste.

Din această iarnă, cei şase copii au o nouă casă la care se pot întoarce, casa lor. HHC le-a dăruit o locuinţă încăpătoare, cu o grădină mare unde se pot juca şi alerga, grajd şi magazie, unde, după o evaluare psihosocială, micuţii s-au reunit – unde au redevenit familie.

Cu sprijinul tău, micuţii, doi dintre ei înscrişi la grupa mică, doi în clasa I şi doi în clasa a IV-a, s-au bucurat de rechizite, hăinuţe, încălţăminte şi medicamente pentru tratamentele lor.

Adevăratul final este de fapt un nou început.